În întreaga lume, publicul este informat cu privire la efectele fizice ale infecției cu SARS-CoV-2 și la măsurile care trebuie luate pentru a preveni expunerea la coronavirus și pentru a gestiona simptomele COVID-19 dacă apar. Deoarece toate eforturile se concentrează pe înțelegerea epidemiologiei, caracteristicilor clinice, modelelor de transmitere și gestionării focarului COVID-19, a existat o îngrijorare foarte mică exprimată cu privire la efectele asupra sănătății mintale, a stării de echilibru psiho-emoțional și a strategiilor de prevenire a stigmatizării.
Comportamentul oamenilor poate afecta foarte mult dinamica pandemiei prin modificarea severității, transmiterii, fluxului bolii și repercusiunilor. Situația actuală necesită sensibilizarea publicului, ceea ce poate fi util pentru a face față acestei calamități.
Acest articol de perspectivă oferă o prezentare detaliată a efectelor focarului COVID-19 asupra sănătății mintale a oamenilor.
O pandemie nu este doar un fenomen medical, afectează indivizii și societatea și provoacă perturbări, anxietate, stres, stigmatizare și xenofobie. Comportamentul unui individ ca unitate a societății sau a unei comunități are efecte marcate asupra dinamicii unei pandemii care implică nivelul de severitateși efectele secundare. Transmiterea rapidă de la om la om a SARS-CoV-2 a dus la aplicarea blocajelor regionale pentru a stopa răspândirea ulterioară a bolii. Izolarea, distanțarea socială și închiderea institutelor de învățământ, a locurilor de muncă și a locurilor de divertisment au încredințat oamenii să rămână în casele lor pentru a ajuta la ruperea lanțului de transmisie. Creșterea dramatică și exponențială a infecțiilor, care a putut fi contracarată doar de decizii drastice, cum ar fi izolarea și carantinarea întregii populații, a forțat o schimbare radicală a stilului de viață al cetățenilor, care a avut impact psihologic asupra multor oameni.
Deoarece tot mai mulți oameni sunt obligați să rămână acasă în mod izolat pentru a preveni fluxul ulterior al agentului patogen la nivel societal, guvernele trebuie să ia măsurile necesare pentru a oferi sprijin pentru sănătatea mintală. Sistemele de sănătate din întreaga lume se reunesc exclusiv pentru a combate focarul COVID-19, care poate afecta drastic managementul altor boli, inclusiv sănătatea mintală, care de obicei se agravează în timpul pandemiei.
Starea psihologică a unei persoane care contribuie la sănătatea comunității variază de la persoană la persoană și depinde de experiența sa și de poziția sa profesională și socială. Carantina și autoizolarea pot provoca cel mai probabil un impact negativ asupra sănătății mintale a cuiva. Separarea de cei dragi, pierderea libertății, plictiseala și incertitudinea pot provoca o deteriorare a stării de sănătate mintală. Pentru a depăși acest lucru, sunt necesare măsuri la nivel individual și social. În situația globală actuală, atât copiii, cât și adulții se confruntă cu un amestec de emoții. Ele pot fi plasate într-o situație sau un mediu care poate fi nou și poate dăuna sănătății lor.
COPIII ȘI ADOLESCENȚII - risc ridicat de anxietate și depresie
O problemă crucială, dar aparent trecută cu vederea, este impactul psihologic al focarului COVID-19 asupra copiilor și adolescenților. Cercetările în psihologia dezvoltării au demonstrat în mare măsură că experiențele învățate prin intermediul factorilor de mediu din copilăria timpurie generează fundamentele pentru comportamentul și succesul vieții, deoarece este o fază crucială pentru dezvoltarea abilităților cognitive, emoționale și psihosociale. În timpul unei pandemii severe, cum este COVID-19, programele de atenuare bazate pe comunitate, cum ar fi închiderea școlilor, parcurilor și locurilor de joacă, au perturbat stilul de viață obișnuit al copiilor și au promovat stresul și confuzia. Atât copiii mici, cât și adulții au devenit mai exigenți, trebuind să facă față acestor schimbări și au prezentat nerăbdare, enervare și ostilitate, care, la rândul lor, au provocat părinților prea stresați, episoade de abuzuri de violență fizică și mentală. Stresorii, cum ar fi monotonia, dezamăgirea, lipsa contactului față în față cu colegii de clasă, prietenii și profesorii, lipsa unui spațiu personal suficient la domiciliu și pierderile financiare ale familiei în timpul pandemiei, pot declanșa consecințe mentale neplăcute și chiar prelungite la copii. Interacțiunea dintre schimbările zilnice de rutină, izolarea la domiciliu și teama de infecție au intensificat și mai mult aceste reacții mentale nedorite, rezultând un ciclu vicios.
Un studiu din Europa a arătat o corelație semnificativă între temerile părinților și ale copiilor în ceea ce privește pandemia de gripă porcină H1N1 din 2009. De asemenea, a relevat corelații remarcabil de pozitive între reacțiile de frică ale copiilor cu privire la boală și informațiile de amenințare legate de H1N1 obținute de la părinți și alte mass-media. În același mod, copiii care trec în aceste zile de pandemie provocată de COVID-19 pot dezvolta fobie, stres post-traumatic, etc. după ce au aflat informații de risc și alte detalii îngrijorătoare prin intermediul mass-media audio-vizuale, inclusiv a rețelelor sociale. Copiii care au singur părinte, inclusiv lucrătorii din domeniul sănătății care au grijă de pacienții cu COVID-19 pot suferi dificultăți de adaptare, dacă părintele lor trebuie izolat sau băgat în carantină. Separarea momentană sau susținută dintre părinți și copii poate produce copilului sau adolescentului stări de nervozitate, din cauza îngrijorării pentru ei înșiși sau pentru viața celor dragi și poate da naștere unui impact psihologic prelungit. În timp ce cursurile online au fost singura modalitate eficientă de educație continuă în această situație, experții au avertizat deja că vor fi suprasolicitați. Nevoile psihologice specifice, stilurile de viață sănătoase, sfaturile de igienă adecvate și ghidurile bune de părinți pot fi abordate prin aceeași platformă online.
Copiii, departe de școală, prieteni și colegi, care stau acasă pot avea multe întrebări despre focar și se uită la părinți pentru a obține răspunsul. Nu toți copiii și părinții răspund la stres în același mod. Copiii pot experimenta anxietate, suferință, izolare socială și un mediu abuziv care poate avea efecte pe termen scurt sau lung asupra sănătății mintale. Unele schimbări frecvente în comportamentul copiilor pot fi: • plâns excesiv și comportament dezordonat • creșterea tristeții, depresiei sau îngrijorării • dificultăți de concentrare și atenție • modificări sau evitarea activităților de care s-au bucurat în trecut • dureri de cap și dureri neașteptate în tot corpul • modificări ale obiceiurilor alimentare
Pentru a compensa comportamentele negative, este necesar ca părinții să rămână calmi, să facă față situației cu înțelepciune și să răspundă la toate întrebările copilului în funcție de abilitățile lor. E recomandat ca părinții să-și facă timp să vorbească cu copiii lor despre focarul COVID-19 și să împărtășească câteva fapte, cifre și informații pozitive. Părinții îi pot ajuta asigurându-i că sunt în siguranță acasă și îi pot încuraja să se angajeze în unele activități sănătoase, inclusiv sporturi în interior și exerciții fizice și mentale. Părinții pot, de asemenea, să dezvolte acasă un program care să-i ajute pe copii să țină pasul cu studiile. Părinților li se recomandă să manifeste mai puțin stres sau anxietate acasă, deoarece copiii percep și simt energia negativă din partea părinților lor. Implicarea părinților în activități sănătoase cu copiii lor poate contribui la reducerea stresului și anxietății și la ameliorarea situației generale.
VÂRSTNICII ȘI PERSOANELE CU DIZABILITĂȚI
Noțiunea că adulții în vârstă și persoanele cu comorbidități grave sunt deosebit de vulnerabile la rezultatele mai grave după infectarea cu COVID-19, poate crea frică considerabilă în rândul persoanelor în vârstă. Ca efecte psihologice pot să apară: anxietatea, iritabilitatea și senzația excesivă de stres sau furie. Acei adulți în vârstă cu declin cognitiv pot deveni mult mai anxioși, agitați și retrași social, astfel nevoile lor specifice necesitând o atenție specifică. Exercițiul fizic în interior (acasă) ar putea fi o terapie potențială nu numai pentru a menține o sănătate fizică robustă, ci și pentru a contracara impactul psihologic pe timpul pandemiei. Persoanele vârstnice sunt mai predispuse la focarul COVID-19, atât din motive clinice, cât și sociale, cum ar fi un sistem imunitar mai slab sau alte condiții de sănătate care stau la baza lor și distanțarea față de familiile și prietenii lor din cauza programelor lor aglomerate. Potrivit experților medicali, persoanele în vârstă de 60 de ani sau peste au mai multe șanse de a se infecta cu SARS-CoV-2 și pot dezvolta o afecțiune gravă, care le pune viața în pericol, chiar dacă au o stare de sănătate bună. Însă, distanțarea fizică datorată focarului COVID‐19 poate avea efecte negative drastice asupra sănătății mintale a persoanelor în vârstă și a persoanelor cu dizabilități. Izolarea fizică la domiciliu în rândul membrilor familiei poate pune persoanele în vârstă și persoanele cu dizabilități în pericol în ceea ce privește sănătatea mintală și psiho-emoțională. Poate provoca anxietate, suferință și le poate provoca o stare psiho-emoțională traumatică. Persoanele în vârstă depind de tineri pentru nevoile lor zilnice, iar autoizolarea poate dăuna critic unui sistem familial. Persoanele în vârstă și persoanele cu dizabilități care trăiesc în case de îngrijire medicală se pot confrunta cu probleme extreme de sănătate mintală. În acest context, un apel telefonic din partea celor dragi poate ajuta oricând la consolarea persoanelor în vârstă. COVID-19 poate duce, de asemenea, la stres crescut, anxietate și depresie în rândul persoanelor în vârstă care prezintă deja afecțiuni ce țin de sănătatea mintală. Membrii familiei pot fi martori la oricare dintre următoarele modificări ale comportamentului rudelor mai în vârstă: • comportament iritant și agresiv • schimbarea obiceiurilor lor de somn și alimentație • izbucnirile emoționale Este recomandat ca membrii familiei să verifice în mod regulat persoanele în vârstă care locuiesc singure și în instituțiile de îngrijire medical și să își facă timp pentru a vorbi cu membrii mai în vârstă ai familiei și să se implice în unele dintre rutinele lor zilnice, dacă este posibil.
PERSOANELE CU PROBLEME PSIHICE EXISTENTE
Pacienții cu probleme psihice prezintă un risc considerabil de a dezvolta probleme psihologice mai intense sau conexe în timpul unei epidemii potențial fatale precum COVID-19. Declinul cognitiv, nivelul scăzut de conștientizare, percepția afectată a riscului și îngrijorarea redusă cu privire la igiena personală pot crește șansele de a se infecta la astfel de indivizi, deoarece le scade foarte mult sistemul imunitar. În plus, discriminarea socială împotriva sănătății mintale face ca managementul pacienților cu COVID-19 să fie mai dificil atunci când coexistă morbidități psihologice. Pacienții psihiatrici sunt, de asemenea, predispuși la apariția recidivelor sau deteriorării semnelor și simptomelor preexistente. De exemplu, persoanele cu tulburări obsesiv-compulsive (TOC) cunoscute, pot practica frecvent auto-monitorizarea temperaturii pentru a verifica febra; sau poate face mai multe încercări de a înghiți saliva pentru a verifica durerea gâtului ca simptom al COVID-19. Pe de altă parte, reglementările stricte la nivel național cu privire la transport și carantină pot întrerupe brusc programele de consiliere terapeutică și pot impune dificultăți maxime la accesul medicamentelor psihiatrice prescrise. Interesant este faptul că persoanele cu „anxietate ridicată pentru sănătate” (pacienți probabili cu tulburări de anxietate generalizată, tulburare de somatizare, TOC) sunt mai predispuși să interpreteze greșit simptomele și sentimentele corporale inofensive ca dovadă a dobândirii unor boli periculoase (de exemplu, pot interpreta greșit durerea musculară provocată de tuse ca semn indicativ al infectării cu COVID-19). Acest lucru, la rândul său, le poate crește anxietatea și suferința, le poate influența comportamentul și capacitatea de a lua decizii și, în cele din urmă, poate impune o povară inutilă pentru îngrijirea sănătății publice. Copiii cu boli psihiatrice subiacente s-ar putea confrunta cu provocări noi în această perioadă din cauza defalcării sistemelor și rețelelor vitale de sprijin familial.
POPULAȚIA GENERALĂ
Depresia, anxietatea, atacurile de panică, simptomele somatice și simptomele PTSD, delirul, psihozele și chiar suiciditatea pot fi experimentate în funcție de factorii de stres / declanșatori psihologici și psihosociali. Frica și procesul de normalizare a noii realități creează un context extrem de stresant și nou pentru populație. Măsurile de izolare/carantinare și restricție se traduc printr-o oprire bruscă a vieții normale a cetățenilor. Astfel persoana începe rapid să prezinte simptome asociate cu o stare de anxietate produsă de izolarea socială, lipsa obiceiurilor de igienă mentală și expunerea repetată la știri și informații negative.
Pot apărea sentimente de tristețe, apatie, teamă, incertitudine, frustrare, lipsa controlului impulsurilor, anxietate, modificări ale ciclurilor circadiene, insomnie, hipervigilență sau dificultăți de concentrare. Aceste simptome ar fi agravate dacă persoana prezintă patologii mentale anterioare pandemiei. Experiența simptomatologiei COVID poate declanșa rușine, stigmat social și chiar sentimentul de vinovăție. Mai mult, prezența unor simptome, cum ar fi durerile de cap, migrenele sau tuse iritantă, poate fi confundată de subiect cu simptome COVID-19, în ciuda faptului că persoana în cauza nu are virusul. Acest lucru și imposibilitatea (din varii motive) de a efectua repede un test PCR individual sau teste rapide pentru a ști dacă este infectat sau nu, se adaugă la o stare de incertitudine și mai mare, crescând exponențial suferința psihologică. Un alt potențial declanșator este procesul de durere, care este o reacție complet normală și așteptată, care reflectă o convergență unică a răspunsurilor, de la cele afective, comportamentale, fizice și cognitive.
Din moment ce economia mondială intră în recesiune, realitatea de după această situație arată un efect catastrofal asupra economiilor și o vastă pierdere a locurilor de muncă, afectând puternic sănătatea mintală a oamenilor, care se poate traduce în depresie, anxietate, suferință psihologică, etc. Studiile anterioare au discutat despre un spectru intens și larg de ramificații psihosociale pe care pandemiile le pot provoca populației generale. Teama în masă de COVID-19, numită pe bună dreptate drept „coronafobie”, se datorează probabil caracterului incert și evoluției imprevizibile a bolii, intoleranței la incertitudine, riscului perceput de a dobândi infecția etc. și poate genera răspunsuri psihologice negative, inclusiv dezadaptare, suferință emoțională și reacție de evitare în rândul oamenilor.
În timpul focarelor de boală, știrile primului deces, accelerarea numărului de cazuri noi și atenția mediatică extinsă pot spori temerile, frustrările, neputința și anxietatea oamenilor asupra situației. Acest lucru are ca rezultat comportamente de protecție a sănătății și de căutare a ajutorului de către publicul anxios care pot duce la conflicte între medici și pacienți, care pot fi dăunătoare programelor de control al epidemiei și pot împiedica stabilitatea socială. Oamenii s-ar putea îngrijora de lipsa serviciilor de urgență medicală și a serviciilor esențiale legate de izolare sau carantinare, iar această panică poate duce la sentimente eronate în ceea ce privește stocarea elementelor esențiale sau a resurselor zilnice (cum ar fi dezinfectant pentru mâini, medicamente, măști de protecție sau chiar hârtie igienică). Acest „comportament de turmă” poate avea un impact dăunător asupra unei comunități care necesită cu adevărat acele elemente esențiale și poate chiar să promoveze marketingul negru ascuns, ducând la perturbări sociale și nedreptăți.
Un studiu efectuat pe mai mult de 1200 de subiecți din aproape 200 de orașe din lume în lunile ianuarie, februarie, martie și aprilie 2020 a remarcat faptul că mai mult de jumătate (29%) au raportat simptome de anxietate moderate până la severe; mai puțin de 1/5 ((17%) au raportat simptome depresive moderate până la severe; și mai mult de 75% dintre respondenți și-au exprimat îngrijorarea cu privire la contractarea COVID-19 de către membrii familiei lor. Un alt sondaj amplu, cuprinzând aproape 58.000 de respondenți, a constatat că mai mult de 1/3 (∼35%) din populația studiată a prezentat suferință psihologică variind de la niveluri ușoare până la moderate (> 29%) și severe (> 5%); folosind scorul COVID-19 Peritraumatic Distress Index (CPDI), care încorporează informații și anume „frecvența anxietății, depresiei, fobii specifice, schimbări cognitive, evitare și comportament compulsiv, simptome fizice și pierderea funcționării sociale” etc.
Un alt studiu, bazat pe abordarea Recunoașterii Ecologice Online (OER), a stabilit că emoțiile negative, de exemplu „anxietate, depresie și indignare”, au fost crescute după declanșarea pandemiei COVID-19, în timp ce emoțiile pozitive, cum ar fi fericirea și satisfacția vieții, au scăzut semnificativ. Conform studiilor, sexul feminin, vârsta tânără, persoanele cu un nivel educațional superior, studenții și simptomele fizice specifice, cum ar fi mialgii, amețeli și coriză, au fost asociate semnificativ cu efecte psihologice mai negative ale COVID-19 și niveluri mai ridicate de stres, anxietate și depresie dintre indivizii corespunzători.
Nivelurile de suferință psihologică au fost, de asemenea, influențate de cantitatea uriașă de informații la îndemână care vine prin intermediul rețelelor sociale, accesibilitatea și furnizarea de resurse de bază și medicale, precum și eficacitatea sistemelor de sănătate publică locale.
Un studiu efectuat in Europa occidentală a remarcat faptul că majoritatea respondenților s-au simțit îngrijorați de reținerea financiară în timpul blocării/izolării, aproape o pătrime prezentând simptome depresive și o treime a considerat că este dificil să se adapteze cu acest „nou normal”. Mai mult de jumătate dintre subiecți au fost „preocupați de ideea de a se infecta cu COVID-19”, 25,6% dintre respondenți au descoperit că COVID-19 le-a amenințat existența.
Gradul de anxietate în rândul studenților în timpul focarului COVID-19 din lume a fost asociat cu programele de viață cotidiană îngreunate și cu întârzierile în activitățile academice, afectate de izolare.
Izolarea pe termen lung cauzează indisponibilitatea serviciilor comunitare și prăbușirea multor industrii, ducând la un impact negativ asupra stabilităților economice locale și naționale. Astfel, un număr imens de oameni suferă pierderi financiare sau sunt la un pas de șomaj, intensificând și mai mult emoțiile negative trăite de acești indivizi în timpul pandemiei COVID-19.
Serviciile medicale de urgență pot fi, de asemenea, afectate de izolare din cauza lipsei facilităților de transport.
Decesele neașteptate și bruște și incapacitatea de a participa la ultimele ore de viață și de a oferi o înmormântare decentă, duc la imposibilitatea de a obține închiderea legăturii emoționale, ducând la o pierdere ambiguă, stimulând astfel resentimente.
Creșterea violenței domestice și a abuzului asupra femeilor au fost deasemenea raportate la nivel global în timpul acestei pandemii. Neîncrederea față de ceilalți în ceea ce privește răspândirea bolii, neîncrederea în guverne și serviciile de asistență medicală în ceea ce privește capacitatea și eficiența lor de a combate boala, produc de asemenea stări de nervozitate, anxietate și neputință.
Fără îndoială, carantina și izolarea sunt percepute ca un stimul negativ și stresant, ducând la disconfort psihologic. Interesant este că cicatricea psihologică a carantinei poate fi găsită la luni și chiar la ani după ce a avut loc carantina, sugerând efecte acute și cronice. Astfel, împreună cu măsurile de carantină impuse de guverne, necesitatea implementării unor programe de asistență psihologică, planificare și măsuri, nu numai în perioada de carantină, ci și în perioada ulterioară, devine imperios necesară. De asemenea, devine extrem de importantă căutarea personală a sprijinului unui specialist și a unor terapii direcționate, cu scopul de a rezolva sau potența (în cazul persoanelor cu diagnostic psihiatric cronic) efectele psiho-emoționale ale pandemiei.