De la locuri de muncă solicitante și termene de scadență până la viața socială și de familie, ne trezim că muncim non-stop.
Cu acest stres cronic asupra organismului, nu este surprinzător faptul că glandele noastre suprarenale pot deveni suprasolicitate, ceea ce duce la oboseală suprarenală.
Glandele suprarenale sunt un ansamblu de glande, situate chiar deasupra rinichilor, care produc hormonul adrenalina si steroizii aldosteron si cortizol.
Când sistemul nostru nervos simpatic intră în modul turbo, acești hormoni intervin pentru a ne ajuta să satisfacem cerințele energetice ale acestui stres.
Fiecare dintre aceste glande are un înveliș exterior cunoscut sub numele de cortex și un nucleu interior cunoscut sub numele de medular.
Cortexul secretă substanțe chimice, hormoni, care sunt cruciale pentru viața individului; cortizolul (care reglează metabolismul organismului și ajută la răspunsul la factorii de stres externi) și aldosteronul care reglează presiunea cu care circulă sângele în organism.
Medula interioară a glandelor suprarenale secretă adrenalină care nu este vitală pentru viața individului, dar ajută la pregătirea organismului pentru reacția la stres. Reacția organismului la stres sub impactul adrenalinei este cunoscută și ca răspunsul său de luptă.
În general, hormonii care sunt produși în interiorul glandelor suprarenale sunt toți steroizi cu colesterolul ca materie primă. Glucocorticoizii și mineralocorticoizii sunt cele două grupuri de hormoni care sunt eliberați în cortexul glandelor suprarenale. Cortizolul face parte din glucocorticoizi, a căror eliberare este declanșată de hipotalamus sub forma unui mesager chimic, corticotrofina, către glanda pituitară, care transmite un alt hormon mesager, corticotrop, către glandele suprarenale pentru a începe producția de cortizol.
Cortizolul este cunoscut și sub numele de hidrocortizon, care facilitează conversia grăsimilor, carbohidraților și proteinelor în energia necesară pentru gestionarea răspunsului la stres. Cortizolul ajută, de asemenea, la funcționarea funcțiilor inimii și a tensiunii arteriale, care depinde de ritmul de funcționare a inimii în sine.
Aldosteronul, eliberat de asemenea în cortex, se află sub mineralocorticoizi. Menține nivelurile optime de sare și apă în sânge pentru a menține presiunea optimă în fluxul de sânge.
Producția de aldosteron este reglată de acțiunea rinichilor asupra glandelor suprarenale. Cortexul suprarenal eliberează și cantități mici de anumiți hormoni sexuali. Un alt însoțitor al cortizolului, corticosteronul, ajută prin stimularea mecanismului de apărare al organismului, a sistemului imunitar, și astfel atenuează orice reacții inflamatorii datorate invaziilor patogenice externe.
Epinefrina, cunoscută și sub numele de adrenalină, este hormonul eliberat în medula glandelor suprarenale ori de câte ori apare o amenințare externă. Adrenalina pregătește corpul să lupte sau să iasă din situația stresantă prin creșterea ritmului cardiac, pompând mai mult sânge în mușchi - pentru acțiune imediată și în creier pentru o gândire mai rapidă și o reacție asociată.
Nivelul de zahăr din sânge, acesta fiind combustibilul pentru ca aceste procese să aibă loc, este, de asemenea, pompat pe măsură ce mai multă cantitate de glicogen stocată în ficat este transformată în glucoză sub impactul adrenalii.
Noradrenalina este un alt hormon care este eliberat în medular împreună cu adrenalina, funcționează împreună cu adrenalina însăși, dar prea mult poate duce la hipertensiune arterială, deoarece vasele de sânge devin tari și înguste sub impactul acesteia. Impactul adrenalinei este pe termen scurt, în timp ce reacțiile generate în organism de acțiunea cortizolului durează mai mult.
Cu toate acestea, trebuie să fim în acea stare de simpatie crescută doar pentru o perioadă scurtă de timp. Deoarece de multe ori ne aflăm într-o stare cronică de stres, aceste glande devin suprasolicitate și încetează să funcționeze optim. Când se întâmplă acest lucru, experimentăm o întreagă varietate de simptome, inclusiv poftă crescută de mâncare, creștere în greutate, oboseală, depresie, anxietate și chiar erupții cutanate.
Yoga și meditația sunt bine cunoscute pentru a ajuta la ameliorarea stresului, în special practicile cu ritm lent, cum ar fi yoga restaurativă. Scopul yoga restaurativă este de a aduce corpul și mintea într-o relaxare completă.
Când ne permitem să ajungem la această stare de relaxare, glandele suprarenale au șansa să se „oprească” și să se reseteze, readucând în echilibru sistemele noastre nervoase simpatic și parasimpatic.
Această secvență de posturi yoga benefice pentru oboseala suprarenală vă va ajuta să vă relaxați, să vă eliberați de stres și să vă resetați glandele suprarenale.
1. Viparita Karani (Legs up the wall pose)
Această postură relaxantă inversează fluxul de sânge din picioare și aduce sângele și lichidul limfatic înapoi către abdomen până la creier, ajutând la energizarea și trezirea sistemului circulator.
Stimulează baroreceptorii (senzorii tensiunii arteriale) în gât și partea superioară a pieptului, declanșând reflexe care reduc intrarea nervoasă în glandele suprarenale, încetinește ritmul cardiac, încetinește undele cerebrale, relaxează vasele de sânge și reduc cantitatea de norepinefrină care circulă în glandele suprarenale.
Persoanele cu afecțiuni oculare, cum ar fi glaucomul și detașarea retinei, nu ar trebui să practice. Nici cei cu hernii hiatale sau boli cardiace. Femeile nu ar trebui să practice inversiunile în timpul menstruației.
2. Salamba Balasana (Supported Child's Pose)
Această postură ajută la stimularea sentimentelor de siguranță și securitate pentru a vă ajuta să vă relaxați profund.
Deoarece această asana promovează o mai bună circulație a sângelui în organism, pacienții cu hipertensiune arterială trebuie să evite această asana. Dacă ați suferit o accidentare recentă la picioare, genunchi, coapse, coloana vertebrală sau gât, nu este indicat să practicați balasana. Efectuați această asana numai cu stomacul gol.
3. Sukhasana (Easy sitting pose)
Această postură eliberează tensiunea în mușchii spatelui și a gâtului și este foarte calmantă.
Dacă aveți dureri de genunchi, ar trebui să practicați această asana de yoga cu atenție, deoarece durerea de genunchi poate crește dacă nu sunt luate măsuri de precauție.
Dacă suferiți de dureri de cap și insomnie, nu trebuie să faceți sukhasana, deoarece vă afectează mintea. Practicanții cu tensiune arterială ridicată ar trebui să acorde o atenție deosebită în timp ce efectuează Sukhasana. Dacă aveți dureri de gât și spate, nu încercați sukhasana. Femeile însărcinate ar trebui să practice această postură la sfatul medicului.
4. Setu Bandha Sarvangasana (Supported bridge Pose)
Această postură ajută la încetinirea răspunsului simpatic hiperactiv și la readucerea corpului în echilibru. Stimulează baroreceptorii, deci are multe dintre aceleași efecte ca Viparita Karani. Ameliorează tensiunea din piept și din față și pregătește plămânii pentru practica de respirație.
În timp ce unii oameni o folosesc pentru a ameliora durerea lombară cronică, cel mai bine este să o evitați dacă aveți o nouă durere de spate, o erupție sau o leziune recentă a spatelui. Evitați și dacă aveți probleme la gât sau la genunchi.
Deoarece capul va primi mai mult flux sanguin, evitați această postură dacă aveți orice afecțiune care ar putea fi agravată de aceasta, cum ar fi glaucom, detașarea retinei, grefe osoase dentare recente sau hipertensiune arterială necontrolată.
5. Savasana (Corpse Pose)
Cu o inspirație normală și o expirație lungă și lentă, această postură permite relaxare completă într-o poziție neutră. Accentul pus pe expirație încetinește ritmul cardiac și calmează mintea.
Cu siguranță, nu se poate spune că această asana de yoga are contraindicații, dar cu siguranță se poate spune că este o postură yoga dificil de practicat și stăpânit. Cel mai bun mod de a spune ar fi că există unii oameni care s-ar putea să nu găsească această postură de yoga confortabilă.
6. Supta Baddha Konasana (Reclining Bound Angle Pose)
Această postură este perfectă pentru a vă conecta cu respirația, o practică care ajută la susținerea sistemului nervos parasimpatic (odihnă și digerare).
Evitați să practicați Supta Baddha Konasana dacă aveți o leziune inghinală, la genunchi, spate, umăr sau șold.
Femeile însărcinate ar trebui fie să evite această asana sau să o practice sub supravegherea unui expert în yoga.
Femeile care tocmai au născut ar trebui să evite practicarea acestei posturi timp de cel puțin opt săptămâni sau până când regiunea lor pelviană se vindecă.